Autor: Simona Cimpoieru
Stilurile de învățare există încă din anii 1970 și sunt un concept care a fost utilizat pentru proiectarea personalizată a procesului educațional și pentru îmbunătățirea rezultatelor în funcție de preferințele cursanților. Acest articol analizează avantajele și dezavantajele utilizării stilurilor de învățare de către cursanți și specialiști în educație când folosesc un singur stil de învățare.
Cele mai fiabile cercetări științifice indică faptul că personalizarea învățării în funcție de stilul de învățare nu are impact asupra rezultatelor obținute. Totuși, există unele rezultate pozitive limitate în utilizarea evaluărilor preferințelor de învățare pentru planificarea lecțiilor și a programelor de formare.
Care este stilul tău de învățare?
Înțelegem, procesăm și reținem informațiile în moduri diferite. De-a lungul timpului, oamenii și-au format obiceiuri de învățare și strategii mai mult sau mai puțin eficiente. Uneori, progresul în învățare este frustrant, consumă timp și necesită efort constant. Unii oameni sunt foarte buni la cifre, alții excelează atunci când ascultă, citesc sau experimentează lucruri noi. O strategie bună de învățare poate transforma punctele forte ale fiecăruia într-un plan care să maximizeze eficiența și să reducă efortul depus.
Printre cele mai populare modele de evaluare a stilurilor de învățare se numără VARK și modelul experiențial Kolb. Aceste modele clasifică cursanții în funcție de preferințele individuale.
De exemplu, dacă obțineți un scor mai mare la întrebările cu caracter vizual, înseamnă că învățați mai ușor prin mijloace vizuale și vă plac diagramele și imaginile, în timp ce o persoană care învață mai ușor prin mijloace auditive ar prefera discuțiile și poveștile.
Prin urmare, după ce răspundeți la toate întrebările din chestionarul despre modul cum învățați, veți primi scorurile obținute și o clasificare a stilurilor de învățare în cazul:
- Modelului VARK – stilurile auditiv, vizual sau kinestezic
- Modelului Kolb – stilurile de învățare divergent, asimilator, convergent și acomodabil – bazat pe cele patru etape ale procesului de învățare: experiența concretă, observația reflexivă, conceptualizarea abstractă și experimentarea activă
Cu toate acestea, vă puteți identifica stilul de învățare luând în considerare experiențele anterioare de învățare și practicile actuale de studiu sau pur și simplu analizând cum înțelegeți mai repede informațiile noi și momentele în care obțineți cele mai bune rezultate pe parcursul învățării.
Dezavantajele utilizării stilurilor de învățare
La prima vedere, utilizarea stilurilor de învățare ca metodă de personalizare a procesului de învățare pare simplă și mai plăcută. Cu toate acestea, studiile arată că utilizarea lor în procesul de învățare sau formare nu este cea mai eficientă abordare dacă vă doriți să obțineți rezultate și să vă îmbunătățiți performanța.
În comunitatea de cercetare din domeniul educației, există un consens potrivit căruia corelarea conținutului educațional sau de învățare cu stilurile de învățare nu conduce la rezultate mai bune. Majoritatea studiilor concluzionează că, indiferent de stilul de învățare utilizat, activăm simultan mai multe regiuni ale creierului.
Stilurile de învățare țin de preferințe
Folosirea stilului de învățare preferat nu înseamnă că anumite regiuni ale creierului sunt implicate mai intens, iar altele nu sunt utilizate. Din acest punct de vedere, stilurile de învățare reflectă mai degrabă propria percepție și preferințe personale.
În general, studiile din neuroștiințe arată că strategiile eficiente de învățare sunt cele care implică simultan mai multe regiuni ale creierului. Iată câteva dintre dezavantaje:
1. Poate încetini progresul învățării
Studiile sugerează că proiectarea procesului de învățare în funcție de stilul dominant reduce eficiența generală și progresul învățării. Rezultatele testelor nu oferă dovezi clare de îmbunătățire. Corelarea învățării cu stilul dominant necesită resurse costisitoare și timp. De asemenea, această personalizare poate descuraja dezvoltarea altor abilități.
2. Simplificarea excesivă prin etichetare
Clasificarea sau etichetarea cursanților în funcție de stilurile lor de învățare, ca de exemplu, cursanții care învață mai bine cu ajutorul elementelor vizuale și cărora le place să folosească materiale vizuale, îi descurajează să utilizeze diverse instrumente specifice altor stiluri de învățare. Riscul acestor evaluări este simplificarea excesivă a diferențelor individuale și reducerea complexității la o singură etichetă.
Specialiștii în educație primară susțin că această abordare poate afecta mentalitatea de creștere și progresul copiilor. Fundația pentru Finanțarea Educației (EEF) avertizează în mod explicit că este puțin probabil ca copiii să aibă un singur stil de învățare, iar adaptarea activităților la o anumită preferință ar putea, de fapt, să le afecteze procesul de învățare.
Restricționarea la un singur stil poate limita progresul, deoarece metodele de învățare sunt încă în dezvoltare. De asemenea, etichetele pot deveni o justificare pentru dificultăți și efort. Din punctul de vedere al cercetării, limitarea elevilor la un singur stil poate afecta progresul lor, deoarece abordările de învățare sunt încă în curs de dezvoltare. De asemenea, etichetele de tipul „elev vizual” sau „elev auditiv” îi descurajează și le oferă o scuză pentru dificultățile întâmpinate și efortul necesar.
3. Confuzia între stil și abilități
Întrebările din testele de evaluare a cunoștințelor sunt concepute pentru a identifica nivelul de competență în abilități precum cititul, ascultarea sau scrierea. O meta-analiză arată că modelele stilurilor de învățare se suprapun sau sunt confundate cu modelul abilităților. Aceste abilități indicate de rezultate devin o preferință personală, din moment ce cursanții se simt confortabil cu ele și le stăpânesc bine. Așadar, din acest punct de vedere, evaluările stilurilor de învățare se bazează pe exersarea abilităților și pe nivelul de competență.
Avantajele utilizării stilurilor de învățare
În ansamblu, există mai multe date în defavoarea utilizării stilurilor de învățare în procesul de învățare și predare. Cu toate acestea, există și unele dovezi că stilurile de învățare pot avea un impact pozitiv. Un studiu din 2021 arată că persoanele care învață și a căror instruire a fost personalizată în funcție de preferințele lor privind stilul de învățare au avut niveluri mai ridicate de participare, concentrare și atitudine pozitivă.
Cercetările concluzionează că explicațiile bazate pe povești pot face lecțiile mai interesante și mai atractive, contribuind totodată la reducerea plictiselii și a comportamentelor perturbatoare ale elevilor. Studiul a analizat cursuri de e-learning și a constatat că utilizarea unei abordări bazate pe stilurile de învățare într-un mediu de învățare online ar putea îmbunătăți implicarea și motivația elevilor.
1. Autocunoașterea – Înțelegeți, controlați și creați-vă propriul stil de învățare
Înțelegerea și utilizarea stilului de învățare preferat pot crește gradul de implicare în procesul de învățare. Posibilitatea de a alege tipul de conținut și instrumentele utilizate în timpul studiului oferă autonomie și susține învățarea autodirijată. Cursanții pot analiza propriile date analitice privind progresul în învățare pentru a urma calea potrivită de pregătire. De exemplu, persoanele introvertite s-ar putea concentra pe cursuri online și pe studiul în ritm propriu, în timp ce persoanele extrovertite ar putea prefera atelierele și conferințele.
Perfecționarea conștientă a competențelor presupune autonomie personală. Autocunoașterea reprezintă un factor important al autonomiei în procesul de învățare. La fel de important este să fii pregătit să te angajezi în noi demersuri de formare pentru a răspunde nevoilor de învățare într-un mediu profesional. Evaluările stilurilor de învățare vă pot ajuta să înțelegeți modul în care învățați și să aveți mai multă încredere în propriile abilități.
2. Concentrarea atenției prin utilizarea învățării în mai multe formate
Dacă datele arată că asocierea stilurilor de învățare cu rezultatele învățării este redusă, instrumente precum prezentările și materialele de lectură pot îmbogăți sesiunile de învățare. Prezentarea conținutului atât vizual, cât și verbal contribuie în mod constant la îmbunătățirea procesului de învățare în rândul adulților. Alternarea momentelor de reflecție individuală și liniștită cu activități interactive este utilă, în special pentru menținerea atenției copiilor. Astfel, după o activitate dinamică, profesorii pot iniția discuții.
Utilizarea unor metode variate poate, de asemenea, să-i sprijine și să-i încurajeze pe cursanții care decid să își asume noi responsabilități. Combinarea diverselor formate, precum textul, imaginile și materialele audio, în procesul de învățare este deosebit de utilă pentru întărirea spiritului de echipă și dezvoltarea profesională.
Învățarea în formate multiple contribuie la corelarea punctelor forte ale persoanelor cu rolurile potrivite; de exemplu, o sesiune de formare poate include activități de tip icebreaker, discuții de grup și jocuri de rol.
3. Implicare și motivație
Avantajele stilurilor de învățare provin din combinarea acestora, ceea ce duce la o implicare sporită în procesul de învățare. Deși sunt destul de populare, ele se referă mai degrabă la menținerea motivației și curiozității celui care învață.
Cursanții sunt mai implicați atunci când procesul de învățare este adaptat instrumentelor de învățare pe care le preferă. De asemenea, este apreciat efortul de a pune la dispoziție diverse formate de învățare care facilitează studiul și stimulează motivația.
Prin utilizarea unui stil de învățare preferat sau dominant, specialiștii în educație pot limita expunerea cursanților la o experiență de învățare diversificată. Oamenii de știință sunt de acord că utilizarea învățării personalizate, în funcție de un stil de învățare dominant, nu îmbunătățește performanța în procesul de învățare. Aceasta face doar ca procesul de învățare să pară mai ușor, însă nu îl face mai eficient.
Alternarea stilurilor de învățare și strategii bazate pe date concrete
Stilurile de învățare pot fi incluse într-un plan de învățare mai degrabă ca preferință personală decât ca un instrument de învățare cu adevărat util. Există un consens general potrivit căruia alternarea stilurilor și metodologiilor de învățare este mai benefică pentru cursanți decât învățarea exclusiv prin stilul lor preferat.
Cu toate acestea, mulți educatori și formatori folosesc stilurile de învățare pentru a personaliza planurile de învățare. Unul dintre motivele popularității lor este și faptul că pentru specialiștii în educație și formare este mai ușoară gestionarea planurilor de învățare prin corelarea lor cu stilurile de învățare.
Un alt motiv ar putea fi acela că atunci când oamenii se identifică cu un anumit stil de învățare, acest lucru le creează un sentiment de apartenență la un grup care împărtășește interese și caracteristici similare.
Specialiștii în educație recomandă o strategie de învățare mai flexibilă, mai degrabă decât aplicarea stilurilor de învățare ca etichete și menținerea aceluiași stil de predare. Aceștia recomandă strategii bazate pe date concrete, cum ar fi feedbackul clar și periodic, exercițiile de învățare spațiate și implicarea activă a participanților.
Atât specialiștii în educație, cât și cursanții pot beneficia de alternarea diferitelor tehnici de învățare, prin utilizarea tuturor instrumentelor adecvate și a strategiilor de învățare bazate pe dovezi, iar acest lucru încurajează participarea și sporește eficiența învățării.
